TATĂL NOSTRU ȘI-A ÎNȘELAT SOȚIA ȘI S-A CĂSĂTORIT CU AMANTA

Credeam că cel mai greu moment va fi să-l privesc pe tata căsătorindu-se cu femeia care ne-a distrus familia, atunci când ne-a sunat să ne invite, pe mine și pe fratele meu de 12 ani, la nuntă. N-aveam nici cea mai mică idee că frățiorul meu liniștit pregătise ceva care avea să transforme ziua lor „specială” într-una de neuitat.

Numele meu este Teodora.

Acum am 25 de ani și un frate mai mic, Ovidiu, care are 12.

Era cândva cel mai vesel și mai blând copil pe care îl știam.

Dar, după tot ce s-a întâmplat cu familia noastră, am văzut cum acea blândețe a fost distrusă treptat.

Tatăl nostru, Emil, o înșela pe mama cu o femeie de la serviciu. O chema Dana. Dana cu zâmbetul orbitor și părul perfect aranjat în orice moment, care lucra la firma lui de contabilitate. Mama a aflat într-o joi după-amiază, când s-a întors mai devreme de la cumpărături.

N-o să uit niciodată cum i-a căzut ghiveciul din mână.

„Lidia, pot să-ți explic,” a spus tata.

Dar mama n-a spus nimic. Doar s-a întors și a urcat în dormitor.

Ce a urmat a fost mai urât și mai dureros decât orice văzusem vreodată într-un film.

„Tu știai?” m-a întrebat odată.

„Ai văzut semnele pe care eu le-am ratat?”

Nu știam, dar îmi doream să fi știut. Poate aș fi putut s-o avertizez cumva.

Mama a sperat să repare lucrurile chiar și săptămâni întregi după ce a aflat. A mers singură la consiliere, când tata a refuzat să meargă.

I-a scris scrisori lungi în care îi spunea cât de mult îl iubește și cum ar putea să treacă împreună peste asta.

„22 de ani, Teodora,” mi-a spus. „Suntem împreună din facultate. Asta trebuie să însemne ceva pentru el.”

Dar n-a însemnat.

Tata s-a mutat cu Dana la trei săptămâni după ce i-a înmânat mamei actele de divorț.

Îmi amintesc de Ovidiu, în acea primă noapte după ce tata și-a strâns lucrurile. Stătea în camera noastră și șoptea în întuneric: „Crezi că o iubește mai mult pe ea decât pe noi?”

„Ne iubește, Ovidiu. E doar… confuz acum,” i-am spus.

„Atunci de ce nu mai vrea să locuiască cu noi?”

L-am strâns în brațe și l-am sărutat pe frunte. „Nu știu, puiule. Chiar nu știu.”

Mama a încercat să se țină tare pentru noi, dar eu o vedeam cum se rupe puțin câte puțin.

Un an mai târziu după divorț, dintr-odată, apare nunta. Tata m-a sunat într-o seară de marți.

„Hei, scumpo! Cum merge treaba la serviciu?”

„Bine, tată. Ce s-a întâmplat?”

„Păi, voiam să-ți spun că eu și Dana ne căsătorim luna viitoare. Va fi o ceremonie în curtea surorii ei. Simplă, dar frumoasă. Vreau ca tu și Ovidiu să fiți acolo. Ar însemna enorm pentru mine să-mi am copiii alături.”

Stăteam în bucătărie cu telefonul în mână, simțind că îmi vine să râd… sau poate să țip. Sau amândouă.