Când Nastia s-a întors de la muncă, o aștepta din nou o surpriză

— Cum ești? Ce ți-au spus? — se apropie Egor.

— Mi-au spus să nu mă stresez. Mai sunt multe interdicții. Dar cel mai important — trebuie să mă odihnesc mult — zâmbi ea misterios.

— Ce nu e în regulă? Te simți rău?

— Ei, știi tu, o gravidă are nevoie doar de liniște.

Egor rămase surprins, stătu o clipă nedumerit, apoi alergă să o îmbrățișeze.

După o săptămână Nastia se întoarse acasă. Spre surprinderea ei, soacra era încă la ei.

— Fiule — șoptea ea, cât Nastia era în cameră — cum poți fi atât de prost? Ești sigur că e copilul tău?

Nastia simți cum sângele îi îngheață în vine. Nu putea să creadă că Raisa Stăpanovna încă mai avea puterea să spună așa ceva. Egor o luă de mână și o trase aproape de el.

— Mamă, acum exagerați! — spuse el calm, dar cu hotărâre în glas. — E copilul nostru și gata. Totul e clar.

Raisa se încruntă, dar nu mai avea replică imediată. Nastia simți un val de ușurare, dar și un impuls de furie și neputință. Știa că trebuie să facă ceva ca să protejeze liniștea familiei.

În zilele următoare, Nastia se concentră pe propria sănătate și pe sarcină. Fiecare dimineață începea cu plimbări scurte pe balcon, cu aer curat, cu ceaiuri calde și discuții blânde cu Egor. Soacra continua să stea pe aproape, dar Nastia învățase să ignore privirile răutăcioase și să-și transforme colțul casei într-un mic refugiu de pace.

Pe măsură ce treceau săptămânile, egoul lui Raisa se mai domoli, iar Nastia începu să simtă că, treptat, și Egor avea mai mult curaj să-i spună mamei că anumite lucruri nu se fac. Ea simțea cum iubirea lor devenea mai puternică, că legătura cu Egor se adâncea.

Într-o după-amiază de primăvară, când florile de la geam începuseră să înflorească, Nastia simți primul mișcat al copilului. Lacrimi de bucurie îi curgeau pe obraji, iar Egor o strânse de mână, zâmbind larg. Tot ce fusese ură, neînțelegere sau răutate părea acum insignifiant.

— Vezi, mamă — spuse Egor, privind-o pe Raisa cu calm și blândețe — asta e familia noastră. Iubire, grijă și respect. Restul nu contează.

Raisa Stăpanovna se uită la ei, surprinsă. Nu mai avea ce să spună. Și pentru prima dată în ani, simți că tăcerea poate fi mai puternică decât orice critică.

Nastia și Egor construiau acum o lume doar a lor, o lume unde copilul lor urma să crească în dragoste și siguranță. Și chiar dacă soacra încă mai încerca să-și bage picioarele în viața lor, cei doi învățaseră că iubirea adevărată învinge orice obstacol.

Și în acea primăvară, în apartamentul lor, liniștea și râsetele copilului care urma să vină au început să umple fiecare colț, alungând amintirile de ceartă și frustrare. Nastia știa că, indiferent de ce va mai încerca soacra, împreună cu Egor vor trece peste orice, iar fericirea lor nu mai depindea de nimeni altcineva.