După nuntă, verificând cadourile, proaspeții căsătoriți au descoperit

— Cum adică goale?! — a strigat ea, ridicând plicurile. — Eu le-am pus banii aici, sigur erau!

Romică s-a apropiat încet, privindu-i pe toți cu ochii tulburi. — Nu înțeleg, Karina… erau acolo când le-am dat la mama.

Larisa s-a așezat pe marginea canapelei, oftând adânc. — Draga mea, cred că s-a întâmplat o neînțelegere. Plicurile erau în pachet, dar cineva le-a scos când nimeni nu se uita.

Svetlana a simțit cum inima îi bate tot mai tare. — Cine ar face așa ceva?

— Poate a fost cineva din restaurant, — a murmurat Karina. — Era aglomerație și multă lume… cine știe, poate a fost un hoț.

Iuri și-a pus mâinile în șold. — Hoț? În restaurantul ăsta? Sunteți serioși?

— Nu putem să lăsăm lucrurile așa, — a intervenit Svetlana hotărât. — Trebuie să facem ordine. Trebuie să verificăm camerele și să vedem dacă mai lipsește ceva.

Au pornit cu toții spre restaurant a doua zi dimineața. Atmosfera era încărcată, iar fiecare pas părea să aducă mai multe întrebări decât răspunsuri. Ajunși acolo, au discutat cu managerul, care s-a uitat la ei surprins.

— Nimeni nu a raportat pierderi în seara nunții, — a spus el. — Dar dacă vreți, putem verifica imaginile de pe camerele de supraveghere.

Svetlana a simțit cum speranța renaște încet. Poate adevărul va ieși la lumină. Au început să privească imaginile, iar tensiunea creștea cu fiecare cadru. Și, într-un final, l-au zărit: un bărbat înalt, purtând costum elegant, se apleacă și scoate cu grijă plicurile din pachetul Larisei.

— Nu pot să cred… — șopti Svetlana. — Cine e omul ăsta?

Romică și-a strâns pumnii, dar Larisa a zâmbit trist. — E tatăl meu… Dar nu e rău. A făcut asta să ne învețe o lecție. Nu banii contează, ci cum ne descurcăm singuri.

Svetlana a simțit cum o lacrimă îi alunecă pe obraz. A înțeles atunci că adevărata valoare nu stă în bani, ci în familie și în unitate.

Romică a luat-o de mână. — Vom reuși, Sveti. Vom construi viața noastră, chiar de la zero. Și, crede-mă, nu ne vom mai clătina niciodată.

Au ieșit din restaurant împreună, cu plicurile goale în buzunare, dar cu inimile pline. În acel moment, au înțeles că fiecare încercare îi întărea și că nimic nu poate fi mai important decât încrederea și iubirea care îi lega.

Și, pentru prima dată după mult timp, au zâmbit cu adevărat, știind că orice obstacol poate fi depășit împreună.