În timpul ceremoniei de nuntă, ceva s-a mișcat brusc sub rochia miresei

Timp de câteva secunde, nimeni nu a mai scos un sunet. Mirele, alb la față, a făcut un pas în spate, neștiind dacă să râdă sau să fugă. Mireasa, roșie ca focul, s-a uitat în jos și a rămas împietrită. Apoi, spre uimirea tuturor, de sub rochia albă a ieșit un… pisoi mic, negru, care mieuna speriat!

Râsete nervoase au început să se audă printre invitați. O mătușă și-a făcut iar cruce și a zis: „Doamne, ferește, semn rău la nuntă!”. Dar când pisoiul s-a ghemuit în brațele miresei, toată tensiunea s-a risipit.

Mireasa, cu lacrimi în ochi, a început să râdă: „E al meu! L-am găsit dimineață în grădină și n-am avut inimă să-l las singur!”. Invitații au izbucnit în aplauze, iar preotul, zâmbind, a spus: „Ei, dacă până și Dumnezeu v-a trimis un suflet mic să vă binecuvânteze, e semn bun!”.

Ceremonia a continuat, dar toată lumea vorbea doar despre întâmplarea de sub rochie. Câteva doamne dădeau deja nume pisoiului, iar copiii se înghesuiau să-l mângâie. Mirele, în sfârșit relaxat, a ridicat mâna miresei și a glumit: „Cred că o să avem o familie mai mare decât am planificat!”.

După cununie, când au ajuns la restaurant, toți râdeau și povesteau momentul ca pe o legendă. Chelnerii aduceau farfurii pline, iar pisoiul – botezat pe loc „Norocel” – dormea liniștit într-un coș lângă masa mirilor.

Seara, când s-au oprit luminile și muzica s-a mai domolit, mireasa a privit în jur. Toți zâmbeau, dansau, se bucurau. În sufletul ei simțea că nimic din ce s-a întâmplat nu a fost întâmplător. Poate chiar așa trebuia să fie – un mic haos care să aducă mai multă dragoste.

La finalul serii, preotul a trecut pe la ei să le ureze drum bun. A mângâiat pisoiul și a spus: „Să știți că nu semnul contează, ci dragostea. Iar dacă azi toți ați râs și v-ați bucurat împreună, atunci începutul vostru e binecuvântat.”

Mireasa a zâmbit larg. A privit spre mire, spre oamenii care îi aplaudau, și a spus încet: „Da, cred că e cel mai frumos început posibil.”

De atunci, toți cei care au fost la acea nuntă își amintesc nu de meniu sau de muzică, ci de pisoiul care a apărut exact în momentul în care iubirea lor trebuia binecuvântată. Iar în casa lor, undeva lângă rama cu fotografia de la nuntă, „Norocel” are un loc special – pentru că a fost primul martor al promisiunii lor de dragoste veșnică.