ȘOCANT! Fiica și-a umilit mama flămândă

Natalia a rămas nemișcată câteva secunde, cu fața palidă și privirea pierdută. Nu înțelegea ce se întâmplă. Bărbatul din fața ei o privea drept în ochi, iar vocea lui calmă, dar hotărâtă, o făcea să tremure.

— Poate nu-ți mai amintești de mine, a spus el încet. Acum cinci ani, eram cel care cerșea la colțul străzii, în fața magazinului tău. Ți-am cerut o bucată de pâine și tu ai râs de mine. Ți-ai amintit?

Natalia și-a dus mâna la gură, șocată. Da… își amintea vag. Un bărbat tânăr, murdar, flămând. Îi spusese atunci ceva urât, ca să scape de el. „Du-te și muncește, puturosule!”

— N-am venit să te cert, a continuat el. Am venit pentru mama ta. Doamna Elena m-a ajutat atunci. Mi-a dat o pâine caldă și o haină. M-a lăsat să dorm în magazie o noapte. Fără ea, n-aș fi fost azi omul care sunt.

Celălalt bărbat, care stătea tăcut în prag, a scos un plic. L-a întins bătrânei, cu un zâmbet blând.
— E pentru dumneavoastră. O mică mulțumire.

Bătrâna tremura când a luat plicul. Înăuntru erau bani, mulți bani.

Natalia a simțit cum i se înmoaie genunchii. A căzut în fața străinului și a început să plângă.
— Iartă-mă, te rog! N-am știut… am fost o proastă!

Bărbatul s-a aplecat și i-a pus o mână pe umăr.
— Nu eu trebuie să te ierți, Natalia. Uită-te la mama ta. Ea e cea care suferă pentru tine în fiecare zi.

Bătrâna s-a apropiat încet, cu ochii plini de lacrimi.
— Lasă, mamă, a zis ea cu o voce blândă. Eu te-am iertat demult.

Natalia a izbucnit în plâns, și-a strâns mama în brațe și a simțit pentru prima oară, după ani, căldura acelei îmbrățișări.

Bărbatul s-a ridicat și s-a pregătit să plece. În prag s-a întors și a spus:
— Să nu uitați niciodată: uneori binele făcut cândva se întoarce când te aștepți mai puțin.

Ușa s-a închis ușor, iar Natalia a rămas îngenuncheată lângă mama ei, ținându-i mâinile în ale sale.

A doua zi dimineață, Natalia s-a trezit devreme. A pregătit micul dejun, a încălzit laptele și a așezat farfuria în fața mamei.
— Hai, mamă, mănâncă. De azi înainte o să fie altfel, îți promit.

Bătrâna a zâmbit pentru prima dată după multă vreme. Soarele lumina prin perdeaua subțire, iar în bucătărie mirosea a pâine proaspătă și a împăcare.

În sufletul Nataliei, ceva se schimbase pentru totdeauna. Își dădea seama că banii, mândria și nervii de altădată nu valorau nimic pe lângă dragostea unei mame.

Și poate, de undeva de sus, Dumnezeu zâmbea — pentru că o lecție de viață fusese învățată.