Povești

În timpul semnării actelor de divorț, fostul meu soț a râs de rochia mea cumpărată de la second-hand

În zilele care au urmat, nu am putut să dorm. Vorbele avocatului îmi răsunau în minte ca un vis imposibil. Eu, Ana Popescu, femeia care abia își mai permitea chiria, devenisem, peste noapte, proprietara unei companii de miliarde.

Am mers la biroul avocatului cu inima cât un purice. Clădirea era impunătoare, cu marmură rece și oameni în costume scumpe. Când am intrat, domnul Luca s-a ridicat politicos și mi-a întins mâna.

— Mă bucur că ați venit, doamnă Popescu. Unchiul dumneavoastră v-a lăsat și o scrisoare.

Am luat plicul și l-am deschis cu degetele tremurânde. Scrisul lui, ușor înclinat, era inconfundabil.

„Draga mea Ana,
Știu că viața nu te-a răsfățat. Am urmărit de departe cum ai luptat singură, cum ai fost trădată și cum ai continuat să mergi înainte. Averea mea nu e o recompensă, ci o șansă. Dar amintește-ți: adevărata valoare a omului nu stă în bani, ci în ce face cu ei.”

Lacrimile mi-au început să curgă fără să le pot opri.

— Ce condiție spuneați că există? am întrebat, ridicând privirea.

Avocatul a zâmbit. — Trebuie să petreceți un an la reședința Petrescu din Sinaia și să conduceți personal compania, pentru a decide dacă o păstrați sau o donați fundației create de el.

Un an. Eu, care nu știam nimic despre afaceri.

Dar, pe măsură ce zilele treceau, am simțit că trebuie să accept. Poate că era modul universului de a-mi dovedi că nu eram „o relicvă”, cum spusese Marian.

Prima zi la sediul Petrescu Energo a fost un haos total. Toți mă priveau cu neîncredere, mai ales directorul adjunct, un bărbat cu un aer superior care părea să creadă că locul meu e la bucătărie, nu la conducere.

— Doamnă Popescu, îmi pare rău, dar e o companie complexă. Poate ar fi mai bine să ne lăsați pe noi să ne ocupăm, mi-a spus zâmbind fals.

— Mulțumesc, dar o să învăț, am răspuns, ridicând bărbia.

Și am învățat. Zi de zi, am stat peste program, am citit documente, am discutat cu angajații, am ascultat poveștile lor. Am descoperit oameni minunați, dar și corupție ascunsă sub costume elegante.

Când am aflat că firma era aproape să fie vândută pe ascuns, ceva în mine s-a aprins. Nu mai eram femeia care tremura la judecătorie. Eram altcineva.

Am convocat o ședință generală și am pus pe masă dovezile. Directorul adjunct a înlemnit. Acționarii au rămas fără cuvinte.

— Petrescu Energo nu se vinde, am spus ferm. Se reconstruiește. Cu oameni cinstiți.

A fost momentul în care am simțit pentru prima dată că puterea nu vine din bani, ci din curaj.

Câteva luni mai târziu, compania începea să înflorească din nou. Ziarele scriau despre „femeia care a salvat imperiul unchiului ei”. Dar pentru mine, adevărata victorie a fost alta.

Într-o zi, pe când ieșeam din sediu, l-am văzut pe Marian așteptând lângă mașina lui. Avea același zâmbet arogant, dar ochii nu-l mai ajutau.

— Ana, trebuie să vorbim, a spus el.

— Nu cred, am răspuns calm, urcând în mașina mea.

În oglindă, l-am văzut rămânând acolo, mic, neputincios. Și am zâmbit.

Pentru prima dată după mulți ani, nu mă mai simțeam pierdută. Aveam un scop, o viață nouă și o forță pe care n-o mai bănuiam.

Soarta îmi dăduse o lovitură grea, dar tot ea mi-a oferit șansa să mă ridic mai sus decât aș fi crezut vreodată.

Și, privind spre munții acoperiți de zăpadă de la Sinaia, am știut că povestea mea abia acum începea cu adevărat.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.