Tată Sărac Intră într-un Magazin de Lux

Bărbatul era un domn trecut de 50 de ani, cu o prezență impunătoare, dar cu un zâmbet blând. Toți angajații s-au înclinat ușor, știind bine cine este. Proprietarul magazinului de lux, domnul Radu Pop, nu suporta nedreptatea, mai ales când era vorba despre copii.

A făcut câțiva pași și s-a oprit chiar în fața tatălui. „Bună ziua, domnule. Ce căutați astăzi?” l-a întrebat cu o voce caldă. Tatăl a înghițit în sec. „E ziua fiicei mele… voiam doar să se uite puțin la rochițe, dar cred că am greșit locul.”

Proprietarul s-a uitat la fetiță, care își ascundea mâinile în buzunarele rochiței ieftine. „Cum te cheamă, scumpă?” a întrebat el. „Ana,” a spus ea timid. „Ana… ce nume frumos,” a zâmbit bărbatul. Apoi s-a întors spre una dintre vânzătoare: „Adu cea mai frumoasă rochie pentru fetițe. Acum.”

În magazin s-a lăsat o tăcere grea. Toți priveau scena fără să îndrăznească să mai spună ceva. Vânzătoarea s-a dus în grabă și a adus o rochie superbă, roz pal, cu dantelă fină. Proprietarul a luat-o și i-a întins-o Anei. „La mulți ani, draga mea. Sper să ai o zi de naștere minunată.”

Tatăl a rămas fără cuvinte. „Domnule, nu… nu pot accepta, n-am cum să…” Dar proprietarul l-a oprit: „Nu e nevoie. Am crescut și eu într-o familie săracă. Știu cum e să fii privit de sus. Lasă-mă să fac asta pentru ea.”

Fetița și-a pus rochia, iar lacrimile i-au apărut în ochi când s-a văzut în oglindă. Tatăl, cu ochii umezi, i-a spus: „Ești cea mai frumoasă fată din lume.” Proprietarul a zâmbit și a spus: „Și să știți, domnule, că eleganța nu vine din haine, ci din inimă. Iar dumneavoastră aveți una mare.”

Cei din jur au tăcut rușinați. Vânzătoarea care râsese a încercat să se scuze, dar era prea târziu. Imaginea tatălui cu fetița lui, plecând ținându-se de mână, a rămas întipărită în mintea tuturor.

Când au ieșit din magazin, Ana l-a privit pe tatăl ei și a spus: „Tati, azi a fost cea mai frumoasă zi din viața mea.” El a zâmbit, strângând-o la piept. „Și pentru mine, iubito. Să nu uiți niciodată: nu contează ce ai pe tine, contează ce porți în suflet.”

În aceeași seară, proprietarul magazinului a pus un anunț mare la intrare: „Aici sunt bineveniți toți oamenii, indiferent de hainele sau portofelul lor.”

Câteva zile mai târziu, povestea s-a răspândit peste tot. Oamenii au început să vină mai des în magazin, nu doar pentru produse, ci pentru că voiau să cunoască locul unde un om simplu fusese respectat.

Tatăl și fiica lui n-au uitat niciodată acel gest. Iar în fiecare an, de ziua Anei, mergeau în același magazin. Nu ca să cumpere ceva scump, ci ca să le ducă flori celor care învățaseră, atunci, o lecție de viață: bunătatea și demnitatea nu se măsoară în bani.