Povești

Nu le-am spus niciodată familiei socrilor mei că dețin un imperiu de cinci miliarde de dolari

Elena a zâmbit pentru prima dată în acea seară. Nu era un zâmbet cald. Era unul tăios, sigur, care îi făcea pe cei din jur să se simtă brusc inconfortabil.

— Nu, Radu, a spus ea încet. O să te concediez.

Râsetele au izbucnit din nou. Clara aproape s-a înecat cu vinul.

— Ai înnebunit? a întrebat ea printre hohote. Tu? Pe el?

Elena a apăsat un buton pe telefon. În liniștea care a urmat, s-a auzit tonul clar al unei voci cunoscute.

— Bună seara, doamnă președinte, a spus bărbatul de la celălalt capăt. Ați cerut raportul final?

Fața lui Radu s-a albit. Maria a scăpat paharul din mână. Andrei s-a ridicat încet de pe scaun.

— Da, a răspuns Elena calm. Vreau să fie trimis chiar acum. Și, te rog, pregătește documentele de încetare a contractului pentru Radu Popescu. Cu efect imediat.

— Se rezolvă, doamnă.

Telefonul s-a închis. Nimeni nu mai râdea.

— Tu… tu cine ești? a bâiguit Clara.

Elena s-a ridicat, ținând-o pe Ana de mână.

— Sunt Elena Ionescu, fondatoarea și președinta Grupului Nova. Compania la care voi v-ați vândut demnitatea pentru un salariu și o insignă.

Radu s-a prăbușit pe scaun.

— Dar… de cinci ani… tu…

— Da, a confirmat Elena. Cinci ani am ales să tac. Cinci ani am ales să fiu „nevasta lefteră”. Pentru Andrei. Pentru liniște. Pentru familie.

S-a uitat spre soțul ei. Andrei avea ochii în lacrimi.

— Dar în seara asta, a continuat ea, ați atins copilul meu. Și asta nu se iartă.

Maria a început să plângă.

— Elena… nu am știut…

— Ați știut suficient, a spus ea rece. Ați știut să disprețuiți.

Elena a luat haina Anei, a înfășurat-o cu grijă și s-a îndreptat spre ușă.

— Casa asta nu mai înseamnă nimic pentru mine. Dar mâine dimineață, banca va însemna foarte mult pentru voi. Creditul, casa, mașinile — toate sunt pe numele firmei mele.

S-a oprit în prag.

— Crăciun fericit. Să aveți exact ce ați oferit.

Ușa s-a închis încet în urma ei. În casă a rămas doar liniștea — și ruina unei familii care tocmai aflase cât de scump se plătește disprețul.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.