A fost obligată să se mărite cu cumnatul ei aflat în comă

Judecătorul a citit actele rar.

Gabriela a semnat.

Mâna îi tremura, dar nu s-a oprit.

În clipa aceea, Elena a zâmbit pentru prima dată după mult timp.

Două săptămâni mai târziu, Elena s-a stins.

Fără zgomot.

Fără reproșuri.

Doar cu liniștea unui om care știe că a făcut tot ce a putut.

La înmormântare, Radu Dima a apărut îmbrăcat impecabil, cu o privire fals îndurerată. A venit direct la Gabriela.

„Îmi pare rău pentru pierderea ta”, a spus, apoi a coborât vocea. „Dar acum, cred că putem discuta afacerile. Andrei n-ar fi vrut haos.”

Gabriela l-a privit calm.

„Ba exact asta ar fi vrut”, a spus. „Să nu pui mâna pe nimic.”

A doua zi, a blocat conturile suspecte.

A cerut audit.

A schimbat accesul la documente.

Radu a făcut scandal.

A amenințat.

A încercat să o intimideze.

Dar Gabriela avea ceva ce el nu se aștepta: răbdare și dovezi.

O lună mai târziu, ancheta a ieșit la iveală.

Delapidare.

Fraudă.

Tentativă de preluare ilegală.

Radu Dima a fost reținut.

În aceeași săptămână, Andrei a deschis ochii.

Prima persoană pe care a văzut-o a fost Gabriela, adormită pe scaun, cu dosare în brațe.

„Unde e Elena?”, a șoptit el.

Gabriela a închis ochii.

„A avut grijă de tine până la capăt.”

Au plâns amândoi.

Nu s-au îndrăgostit pe loc.

Nu a fost un basm.

A fost respect.

Recunoștință.

Și o legătură construită încet, din adevăr și durere împărtășită.

Un an mai târziu, au rămas împreună.

Nu pentru că un act i-a legat.

Ci pentru că o promisiune ținută i-a unit.