Când spargi un ou, s-ar putea să observi un fir subțire

Când spargi un ou, s-ar putea să observi un fir subțire, albicios, ușor gelatinos, prins de gălbenuș. La prima vedere poate părea ciudat sau chiar puțin îngrijorător. Mulți cred că oul e stricat sau „cu probleme” și aleg să îndepărteze firul înainte de gătit.

În realitate, acel fir este perfect normal și complet inofensiv — ba chiar, de cele mai multe ori, este un semn că oul este proaspăt și a fost păstrat corect.

Firul alb se numește calază și este o structură naturală de proteine din interiorul oului. Rolul ei este să țină gălbenușul pe loc, bine centrat în albuș.

Calaza funcționează ca un fel de „centură de siguranță”: împiedică gălbenușul să se lovească de coajă atunci când oul este mișcat. De obicei, un ou are două astfel de fire, câte unul pe fiecare parte a gălbenușului, deși, după ce spargi oul, este posibil să vezi clar doar unul.

Calaza îți poate spune și cât de proaspăt este oul.

La ouăle proaspete, firul este mai gros, mai ferm și bine conturat. Pe măsură ce oul îmbătrânește, calaza devine mai subțire și abia se mai observă. Așadar, dacă vezi un fir alb, bine definit, e de bine. Din punct de vedere nutritiv, calaza este făcută din aceleași proteine ca albușul, deci este perfect sigură de mâncat.

La gătit — fie că prăjești oul, îl faci jumări sau îl pui într-o prăjitură — firul se amestecă și practic dispare.

Nu este nevoie să îndepărtezi calaza, decât dacă pregătești rețete care cer o textură foarte fină, cum ar fi cremele, budincile sau sosurile delicate.

În rest, lăsarea ei în ou nu schimbă gustul și nu afectează calitatea mâncării.

Când știi ce este calaza, gătitul devine mai simplu și mai liniștitor, iar ceva ce părea ciudat se transformă într-o dovadă a felului natural și eficient în care este „construit” un aliment.

Data viitoare când vezi acel fir alb într-un ou, vei ști că nu e un defect, ci un semn clar de prospețime. 🥚