La aniversarea noastră de căsătorie, părinții mei miliardari mi-au dăruit o mașină sport.

Râdeam atât de tare încât lacrimile îmi curgeau pe obraji.

Pompierul s-a uitat nedumerit la mine, apoi la Darius.

— Doamnă, repet… a cui este mașina?

Mi-am șters ochii și am arătat spre soțul meu.

— A lui.

Toți cei din jur s-au întors spre Darius.

Fața lui s-a schimbat instant. În câteva secunde a trecut de la aroganță la confuzie.

— Ce tot spui acolo? a mârâit el.

Am scos telefonul și am deschis un e-mail.

— Ții minte când ți-ai cumpărat mașina asta acum două luni? Ai fost foarte mândru de ea.

Audi-ul lui negru stătea de obicei în garaj. Dar cu o săptămână înainte își cumpărase și el o mașină sport second-hand, galbenă, doar ca să „nu pară sărac lângă mine”, cum spusese el.

Nu era Lamborghini. Era un model mai vechi, cumpărat pe credit.

Dar de la distanță… arăta destul de asemănător.

Darius s-a uitat la mașina în flăcări.

Pentru prima dată părea nesigur.

— Unde… unde e Lamborghini-ul tău?

Am zâmbit.

— La dealer. Exact unde ți-am spus.

Unul dintre vecini a râs.

Altul a început să șușotească.

Darius a făcut un pas spre mine.

— Minți.

Am ridicat telefonul și i-am arătat fotografia trimisă de dealer cu două ore înainte.

Lamborghini-ul meu galben, perfect, parcat în showroom.

— Îl ridic mâine dimineață, am spus liniștită.

Pompierii tocmai stingeau ultimele flăcări.

Mașina lui era distrusă complet.

Caroseria topită. Geamurile sparte. Interiorul carbonizat.

Un pompier a scos o foaie și a început să noteze.

— Cine a dat foc vehiculului?

Toată lumea s-a uitat spre Darius.

El a încercat să râdă.

— A fost… un accident.

Vecina de peste drum a ridicat telefonul.

— Nu prea pare accident. Eu am filmat când ai turnat benzină.

Darius a înghețat.

Pompierul a ridicat sprâncenele.

— Ați turnat benzină?

— Nu! Eu doar…

Dar era prea târziu.

În câteva minute a apărut și o mașină de poliție.

Un polițist s-a apropiat calm.

— Bună seara. Am înțeles că a fost provocat un incendiu.

Vecina i-a arătat filmarea.

Eu am stat liniștită lângă mașina mea.

Darius s-a întors spre mine disperat.

— Andreea, spune-le că a fost o glumă! Că e mașina ta!

L-am privit drept în ochi.

— Dar nu e.

Polițistul a verificat numărul de înmatriculare.

— Vehiculul este înregistrat pe numele dumneavoastră, domnule Darius Ionescu.

A închis carnetul.

— Va trebui să ne însoțiți pentru declarații.

Darius a început să protesteze.

— Nu puteți face asta!

— Ați distrus proprietatea proprie prin incendiere într-o zonă rezidențială, a spus polițistul. Este o infracțiune serioasă.

L-au condus spre mașina de poliție.

Înainte să urce, s-a întors spre mine cu ochii plini de furie.

— Ai făcut asta intenționat!

Am ridicat din umeri.

— Eu doar ți-am spus adevărul.

Mașina de poliție a plecat.

Vecinii încă șușoteau.

Un pompier s-a apropiat de mine.

— Mașina dumneavoastră e în siguranță, atunci?

Am zâmbit.

— Perfect.

În seara aceea am intrat în casă singură.

Pentru prima dată după mult timp, liniștea nu mai părea apăsătoare.

A doua zi dimineață m-am dus la dealer.

Lamborghini-ul galben strălucea sub luminile showroom-ului.

Când am pornit motorul, sunetul puternic a umplut sala.

Agentul a zâmbit.

— Prima plimbare?

Am dat din cap.

Am ieșit pe șosea cu geamurile deschise.

Nu pentru că voiam să impresionez pe cineva.

Ci pentru că, pentru prima dată după ani întregi…

simțeam că îmi conduc viața exact în direcția în care vreau.