Nicio menajeră nu o suporta pe noua soție a milionarului

Victor a privit-o câteva secunde în tăcere.

Parcă încerca să înțeleagă ce fel de om era fata aceea care nu tremura în fața Oliviei.

— Ai dreptate — a spus el încet. — Frica strică tot.

Ana a dat din cap politicos și a continuat să șteargă praful de pe biroul mare din lemn masiv.

Dar în mintea ei se învârteau alte gânduri.

Planul ei mergea exact cum trebuia.

Trebuia doar să mai aibă răbdare.

În săptămânile următoare, Ana a continuat să observe.

Olivia pleca tot mai des seara. Mereu îmbrăcată elegant, mereu grăbită. Spunea că merge la evenimente caritabile prin București.

Dar ceva nu se lega.

Într-o seară, Ana a văzut-o pe fereastră urcând într-o mașină neagră care nu era a casei. La volan era un bărbat necunoscut.

Atunci a știut că se apropie momentul.

Două zile mai târziu, Olivia a făcut din nou o criză în fața personalului.

— Cine mi-a mutat geanta din dressing?! a țipat ea.

Toți au dat din umeri speriați.

Ana a pășit calm înainte.

— Eu am mutat-o, doamnă. Era pe jos și am pus-o pe raft.

Olivia a izbucnit.

— Nu te-am plătit să gândești!

Ana nu a răspuns.

Doar a privit-o.

Pentru prima dată, Olivia părea puțin neliniștită.

În acea noapte, Ana a bătut la ușa biroului lui Victor.

— Domnule Popescu… trebuie să vorbim.

Victor a ridicat privirea din hârtii.

— Ce s-a întâmplat?

Ana a închis ușa în urma ei.

— Nu sunt doar menajeră.

Victor s-a încruntat.

— Cum adică?

Ana a scos din buzunar un plic.

Înăuntru erau fotografii.

Olivia.

Intrând într-un hotel din București.

Întâlnindu-se cu același bărbat din mașina neagră.

Și încă ceva.

Un contract.

Victor a citit rapid.

Fața lui s-a schimbat.

— Nu se poate…

Ana a vorbit calm.

— Olivia nu merge la evenimente caritabile. Se întâlnește cu un avocat și pregătește divorțul.

Victor a rămas fără cuvinte.

Ana a continuat.

— Dar nu doar divorțul. Planul ei este să vă acuze public de fraudă și să vă ia jumătate din avere.

În cameră s-a făcut liniște.

Victor s-a așezat încet pe scaun.

— Cum ai aflat toate astea?

Ana a inspirat adânc.

A venit momentul adevărului.

— Pentru că tatăl meu a lucrat pentru dumneavoastră.

Victor a ridicat capul brusc.

— Cum îl chema?

— Mihai Ionescu.

Victor a rămas nemișcat.

— Contabilul…

Ana a dat din cap.

— A murit acum trei ani. Dar înainte să moară mi-a spus ceva.

Vocea ei a tremurat puțin.

— Că i-ați salvat viața când a avut datorii mari. Că v-a rămas dator pentru tot.

Victor a privit fotografiile.

— Și ai venit aici…

— Ca să vă plătesc datoria lui.

În acel moment, ușa biroului s-a deschis brusc.

Olivia.

Fața ei era albă.

— Deci asta făceai…

Ana s-a întors liniștită.

Olivia a râs scurt.

— Credeai că nu o să aflu?

Victor s-a ridicat.

— Olivia, e adevărat?

Pentru câteva secunde, femeia nu a spus nimic.

Apoi a zâmbit rece.

— Da.

Camera a amuțit.

— Nu te-am iubit niciodată, Victor. A fost doar o afacere.

Victor a strâns contractul în mână.

— Atunci pleacă.

Olivia a rămas fără replică.

— Acum.

Pentru prima dată, Olivia Popescu nu mai avea controlul.

A plecat fără să spună un cuvânt.

Ușa s-a închis.

Victor a rămas în tăcere.

Apoi s-a uitat la Ana.

— Ai stat aici luni de zile doar pentru asta?

Ana a zâmbit ușor.

— Da.

Victor a inspirat adânc.

— Tatăl tău ar fi fost mândru de tine.

A făcut o pauză.

— Și eu la fel.

A doua zi dimineață, pentru prima dată în mult timp, vila era liniștită.

Iar Ana nu mai era doar menajera casei.

Era omul care salvase totul.