Oksana s-a întors în satul ei natal, în casa ei

Oksana a deschis poarta și a rămas puțin mirată.

Alexandru stătea în curte cu o pungă în mână și părea stânjenit.

— La mulți ani, mamă… spuse el încet.

— Mulțumesc… intră, dacă tot ai venit.

Bărbatul a intrat în curte și s-a uitat în jur.

Curtea era curată, grădina săpată frumos, iar lângă șopron capra păștea liniștită. Din coteț se auzeau și câteva găini cotcodăcind.

— Ai făcut gospodărie adevărată aici… zise el surprins.

Oksana zâmbi.

— Păi ce să fac? Omul fără treabă se usucă.

L-a invitat în casă. Pe masă era deja întinsă o față de masă curată, iar în mijloc un chec simplu și o farfurie cu plăcinte.

— Ți-am făcut niște plăcinte cu brânză. Știu că îți plăceau când erai mic.

Alexandru s-a așezat și a gustat.

Pentru o clipă s-a făcut liniște.

Apoi el a spus, mai încet:

— Mamă… noi nu prea ne-am purtat frumos cu tine.

Oksana nu a răspuns imediat.

Turna ceai în două căni.

— Fiecare trăiește cum poate, băiete.

— Nu… nu e așa. Noi voiam doar banii de pe casă. Și nici nu ne-am gândit cum te simți tu.

El a oftat.

— Nici afacerea nu a mai făcut-o Liuba. Ne-am certat mult. Până la urmă n-am deschis nimic.

Oksana l-a privit liniștită.

— Banii se duc repede. Dar casa… casa e viața unui om.

Alexandru a tăcut.

Apoi a spus încet:

— Mamă… iartă-mă.

Femeia s-a apropiat și i-a pus mâna pe umăr.

— Te iert, băiete. Dar eu aici rămân.

El a dat din cap.

— Am înțeles.

Au ieșit amândoi în curte.

Capra s-a apropiat și a început să caute ceva de mâncare.

Alexandru a râs.

— Cum o cheamă?

— Florica.

— Bun nume.

În curând a apărut și vecina la poartă.

— La mulți ani, Oksana! Am adus o sticlă de vișinată!

Curtea s-a umplut de voie bună.

Au stat la masă afară, sub pomul bătrân.

Au povestit.

Au râs.

Spre seară, Alexandru s-a ridicat să plece.

S-a oprit la poartă și s-a uitat la mama lui.

— Mamă… dacă ai nevoie de ceva, mă suni.

— Dacă am nevoie, te sun.

El a urcat în mașină și a plecat.

Oksana a rămas în curte.

Soarele apunea peste sat.

Capra rumega liniștită, iar găinile se urcau deja pe stinghii.

Femeia s-a așezat pe bancă și a privit gospodăria.

Totul era al ei.

Totul era făcut cu mâinile ei.

Și pentru prima dată după mult timp, Oksana a simțit că viața ei abia acum începe cu adevărat.