La 45 de ani, mama mea și-a găsit un BĂRBAT NOU

Când părinții divorțează, adesea provoacă durere și suferință copiilor.
Însă, în cazul meu, am simțit o ușurare. Îi iubeam în continuare pe amândoi, dar mariajul lor fusese greu de privit.

Pe măsură ce am crescut, am încurajat-o pe mama să-și găsească pe cineva. Îmi spunea adesea cât de singură se simțea, mai ales în serile liniștite petrecute acasă. Așa că, atunci când m-a sunat într-o zi cu vocea plină de emoție și mi-a spus că are un iubit pe care vrea să mi-l prezinte, am fost sincer fericită pentru ea.

Ca să ne cunoaștem, m-a invitat la cină. Tot ce știam despre el era că îl cheamă Aron și că este cofetar.

Dorind să fac o impresie bună, am cumpărat o sticlă de vin pe drum. Ținând cont de bugetul meu limitat, a fost un lux—unul care însemna că urma să mănânc tăiței instant toată săptămâna. Mă străduiam din greu să economisesc fiecare bănuț pentru a-mi îndeplini visul de a-mi deschide propriul restaurant.

Când am ajuns la casa mamei, m-a cuprins o stare de neliniște. Ușa s-a deschis imediat.

— Casey! Ai ajuns în sfârșit! — a spus mama zâmbind larg. — Tocmai mă pregăteam să te sun când ai sunat la sonerie!

I-am dat din cap în semn că totul e în regulă.
— Sunt sigură că totul va fi bine. Dacă tu l-ai ales, cum să nu te susțin?

Am intrat împreună în sufragerie, dar în clipa în care am pășit, stomacul mi s-a strâns.
Lângă masă stătea un bărbat de vârsta mea, cu păr închis la culoare, barbă îngrijită și o atitudine sigură. Am privit-o pe mama, care continua să zâmbească de parcă totul era normal.

Se uita de la el la mine, așteptând reacția mea. Dar eu am rămas mută, încremenită.

— Glumești?! — am izbucnit. — Asta e o glumă, nu?

— Casey, nu e nicio glumă — a spus mama calm. — Aron și cu mine suntem împreună.

M-am întors spre el, simțind cum îmi urcă furia.
— De ce ești cu ea? Pentru bani?

— Casey! — a strigat mama, șocată.

Am ignorat-o și am strâns pumnii.
— Trebuie să vă despărțiți!

Expresia mamei s-a înăsprit.
— Nu ne despărțim! — a declarat hotărât. — Aron m-a cerut în căsătorie și ne căsătorim peste două luni!

Maxilarul lui Aron s-a încordat.
— Casey, te asigur că nu mă interesează banii mamei tale. O iubesc cu adevărat.

Mama a oftat adânc, vizibil epuizată.
— M-am săturat de țipete. Ori te calmezi și iei cina cu noi, ori pleci.

— Perfect! — am răspuns. — Dacă un străin contează mai mult decât fiica ta, atunci plec!

Zile întregi m-am luptat cu ideea că mama mea urma să se căsătorească cu cineva de vârsta mea.
Nopțile nu mai puteam dormi, rememoram momentul cinei în minte.

Într-un final, am sunat-o și am încercat să mă prefac că vreau pace.
— Am exagerat, — am spus cu o voce forțat veselă. — Vreau să repar lucrurile. Dacă Aron te face fericită, o să te susțin.

Mama era în culmea fericirii.
— Înseamnă enorm pentru mine, Casey! Vreau să faci parte din tot. Hai să planificăm nunta împreună.

Am mers la probe de rochie, am gustat prăjituri, am ajutat cu decorațiunile. Dar în adâncul meu, încă aveam îndoieli cu privire la Aron.

Cu câteva zile înainte de nuntă, mi-am dat seama că nu aveam nimic concret împotriva lui. Căutasem defecte, dar nu găsisem nimic. Poate că m-am înșelat. Poate chiar o iubea pe mama.

În acea seară, am inspirat adânc și i-am spus:
— Îl accept pe Aron și te susțin cu tot sufletul. Acum e oficial.

În ziua nunții, pe drum spre locație, mama a tresărit brusc:
— Of, mi-am uitat telefonul acasă!

M-am oferit să mă întorc după el. Am căutat prin fiecare cameră. Nici urmă de telefon. Apoi am observat un sertar încuiat lângă biroul ei. Din impuls, l-am tras cu forță.

Documentele s-au împrăștiat pe podea.

În timp ce le strângeam, am zărit un titlu cu litere mari — Notificare de Datorie. Toate erau pe numele lui Aron. Inima a început să-mi bată nebunește. Apoi am găsit alte acte — hârtii de proprietate. Numele mamei era trecut acolo, dar semnătura de jos nu era a ei. Era a lui Aron.

— Opriți nunta! — am strigat, dând buzna în sală.

I-am împins mamei documentele în brațe. În timp ce le citea, mâinile îi tremurau. Apoi și-a acoperit fața cu palmele.

— Casey… — a șoptit. — Datoriile astea… sunt din cauza ta.

Aron a făcut un pas înainte.
— Mama ta mi-a spus că ai visat mereu să ai un restaurant. Cumpăram unul pentru tine cu banii de la nuntă.

A oftat.
— A trebuit să încheiem tranzacția mai devreme decât plănuisem. N-aveam fonduri suficiente, așa că am acoperit diferența. De aceea sunt datoriile.

Rușinea m-a cuprins.
— Vă rog, iertați-mă — am murmurat. — Și tu, Aron. Am fost prea dură.

Vocea lui Aron a rămas calmă.
— Casey, ia-ți locul. Vrem să continuăm ceremonia.

Am ezitat, apoi am dat din cap încet.
Picioarele îmi tremurau în timp ce mă îndreptam spre spate.
Greutatea greșelii mele atârna greu pe umeri.