Băiatul i-a dăruit o cutie ciudată învățătoarei

Băiatul i-a dăruit o cutie ciudată învățătoarei, iar colegii de clasă au râs de el, dar atunci când învățătoarea a deschis cutia, toți au amuțit de șoc 😱😱

La sfârșitul anului școlar, elevii clasei a șaptea au hotărât să-și felicite învățătoarea de sărbătoare. Aproape fiecare a adus flori, cutii de cadou, felicitări. În aer plutea o atmosferă de bucurie, copiii discutau veseli despre cine și ce i-a dăruit. Și atunci, la catedră, s-a apropiat el — băiatul tăcut, neobservat, pe care mulți chiar uitau să-l mai strige pe nume. Învăța prost, deși era un copil foarte capabil. Doar că, în ultimul an, mama lui fusese mereu bolnavă și nu-l putea ajuta cu lecțiile, iar de curând ea părăsise această lume 😥

Pe chipul băiatului se încremenise un zâmbet nesigur, în mâini ținea o cutie ciudată, învelită în hârtie maro și lipită cu o bandă adezivă veche. Unii dintre elevi au început imediat să chicotească. Cineva a șoptit:
— Iar a adus săracul ceva…

Învățătoarea a luat cutia aproape mecanic, pregătită să-i mulțumească și să pună darul deoparte, așa cum făcea de obicei. Dar ceva din privirea băiatului — o privire plină de neliniște și speranță — a făcut-o să o deschidă chiar atunci.

Când a desfăcut hârtia și a ridicat capacul, în clasă s-a lăsat o liniște neașteptată. Toți elevii au amuțit brusc, iar învățătoarea l-a privit uimită pe băiat 😲😲 Continuarea în primul comentariu 👇👇

Băiatul i-a dăruit o cutie ciudată învățătoarei, iar colegii de clasă au râs de el, dar atunci când învățătoarea a deschis cutia, toți au amuțit de șoc

În interiorul cutiei se afla o brățară veche, cu pietre artificiale, puțin uzată, și un flacon aproape gol de parfum ieftin.

— Asta… asta e de la mama, — spuse încet băiatul, cu greu găsindu-și cuvintele. — M-am gândit doar… poate ați vrea să fie la dumneavoastră…

De pe ultimele bănci s-au auzit din nou chicoteli.

— E doar gunoi, — a șoptit cineva.

Dar în acel moment chipul învățătoarei s-a schimbat. Privirea i-a devenit serioasă. A scos încet brățara, a pus-o pe încheietura mâinii. Apoi a deschis flaconul și și-a stropit rochia cu parfum.

Băiatul i-a dăruit o cutie ciudată învățătoarei, iar colegii de clasă au râs de el, dar atunci când învățătoarea a deschis cutia, toți au amuțit de șoc

— Mirosiți a mama, — a șoptit băiatul, iar ochii i s-au umplut de lacrimi.

Învățătoarea s-a îndreptat.

— Un miros foarte plăcut, nu-i așa, copii?

Clasa tăcea. Câțiva elevi au dat din cap nesigur. Chicotelile au încetat.

Din acea zi totul s-a schimbat. Învățătoarea a început să se uite mai des către acel băiat. După ore, stătea cu el aparte, explicându-i ce nu reușiseră să parcurgă la clasă.

Băiatul i-a dăruit o cutie ciudată învățătoarei, iar colegii de clasă au râs de el, dar atunci când învățătoarea a deschis cutia, toți au amuțit de șoc

Ea a aflat că el crește cu bunica, că mama murise doar cu o lună în urmă, iar tatăl plecase din familie de mult timp.

Cu timpul, băiatul a început să răspundă mai sigur. Notele lui au devenit mai bune. Iar cel mai important — a început să creadă în el însuși.