TATĂL MEU ABIA S-A TREZIT DIN COMĂ

Tatăl meu și soția mea nu s-au înțeles niciodată prea bine, dar după ce el a avut accidentul și a intrat în comă, ea a venit mereu cu mine la spital. Aduseam flori și petreceam ore întregi vorbindu-i, sperând că ne poate auzi.

Nu eram doar noi doi care îl vizitam. Mama mea, fiica mea și fratele meu veneau și ei.

Ne rugam cu toții pentru însănătoșirea lui, pentru că era sprijinul nostru, cea mai importantă persoană din viața noastră și cineva pe care ne puteam baza indiferent cât de grele deveneau lucrurile.

Au trecut săptămâni și, exact când începeam să pierdem speranța că își va mai reveni vreodată, el i-a strâns mâna mamei.

A fost un semn bun și primul pas spre recuperarea completă.

În cele din urmă, s-a trezit din comă.
Nu am fi putut fi mai mândri de luptătorul care era.

După ce a reușit să vorbească, deși la început încet și neclar, abia așteptam să aflăm ce văzuse sau ce simțise în tot acel timp cât fusese inconștient. Cu o voce slabă, a spus: „Soția ta a fost aici.” Și s-a uitat drept în ochii Liviei, soția mea.

Ea părea încremenită. De parcă nu se aștepta ca tata să spună așa ceva.

„Știu, tată”, am răspuns. „A fost mereu aici, cu mine.”

„Nu,” a rostit el abia auzit. „A fost aici cu Radu.”

Radu era fratele meu, iar din spusele tatălui meu, în timp ce era în comă, soția mea și fratele meu îl vizitau împreună, fără ca eu să știu.

Livia a deschis gura, dar nu a putut spune nimic. „Eu…” a șoptit.

Radu părea tulburat, și-a trecut mâna pe după ceafă și a încercat să facă o glumă ca să schimbe subiectul, dar nimeni n-a râs.

„Ce se întâmplă?”, am întrebat, întorcându-mă spre Livia.

Livia a spus că a simțit nevoia să-i vorbească tatălui meu, sperând că o poate auzi, iar Radu doar a ajutat-o să îndrepte lucrurile cu el, după ani întregi de neînțelegeri. Regreta toate certurile pe care le avusese cu tata și, acum că el era în comă, se temea că nu va mai avea șansa să-și ceară iertare.

Radu i-a confirmat povestea.

Tatăl meu s-a uitat la mine și a spus: „Fiule, mai e ceva ce trebuie să știi…”

L-am rugat să-mi spună totul, și el mi-a spus că Livia chiar a încercat să se apropie de el. I-a vorbit despre fotbal și i-a citit reviste sportive. I-a împărtășit lucruri din viața ei personală și i-a repetat de mai multe ori cât de rău îi pare pentru toate conflictele din trecut.

Tata a spus apoi că a descoperit o latură a Liviei pe care nu o cunoscuse niciodată.

Am simțit o ușurare imensă.

Familia mea era, în sfârșit, acolo unde trebuia să fie.