Un tractorist săpa pământul lângă râu, când brusc plugul s-a lovit de ceva tare

Niciodată satul nu văzuse așa ceva. Era un cufăr vechi, mare, acoperit de rugină și nămol, cu încuiătura crăpată, dar încă puternică. Inima i-a bătut nebunește. Localnicii au început să se adune, curioși, iar zvonul s-a răspândit rapid — un cufăr misterios fusese scos din pământul satului lor.

Curiozitatea era atât de mare, încât oamenii au uitat de frig și de ploaie. Cufărul era atât de greu, încât doi bărbați abia l-au putut ridica pe o cărucioară veche. Îl duceau cu grijă spre casa primarului, unde urma să fie deschis.

Toată lumea privea cu sufletul la gură. Lanțurile rugine păreau să păstreze un secret de secole. În momentul în care primarul a ridicat capacul, un miros de vechi și pământ a umplut aerul. Înăuntru, spre surprinderea tuturor, erau grămezi de monede vechi de aur, bijuterii cu pietre strălucitoare și câteva pergamente îngălbenite de timp, scrise cu litere vechi românești.

O bătrână din sat, cu ochii plini de lacrimi, a recunoscut imediat un simbol pe unul dintre pergamente. „Asta aparținea unui boier din vremurile de demult, care își ascundea averea aici pentru a o proteja de jafuri,” șopti ea. Copiii râdeau, atingând bijuteriile, iar oamenii mari își dădeau seama că soarta satului lor tocmai se schimbase.

Primarul a luat decizia imediată: o parte din avere să fie folosită pentru a repara fântânile și a aduce apă curentă în toate casele. Cealaltă parte urma să fie păstrată pentru urgențe și pentru îmbunătățirea școlii și a drumurilor. Oamenii erau fericiți, cu inimile pline de recunoștință față de tractoristul care, fără să știe, adusese prosperitatea satului.

În acea seară, satul era plin de veselie. Focurile erau aprinse, mirosul de mâncare caldă se răspândea, iar poveștile despre cufăr circulau din gură în gură. Tractoristul, obosit, dar mulțumit, privea râul și zâmbea. Ce începuse ca o zi obișnuită de muncă s-a transformat într-un moment de legendă locală.

Și de atunci, nimeni nu a mai privit pământul sau râul la fel. Fiecare șanț săpat și fiecare secetă de vară amintea oamenilor că uneori, în cele mai simple locuri, se pot ascunde comori nemaivăzute și că răbdarea și hărnicia pot schimba soarta unui întreg sat.