Un băiețel de 7 ani, plin de vânătăi, a intrat în Urgență ținându-și surioara în brațe

Teodor a ezitat. Mâinile îi tremurau, dar și-a strâns surioara și mai tare la piept, ca pe o comoară pe care nu voia s-o piardă.

– A venit iar… tata… a zis încet. Era supărat… foarte supărat…

Olivia a făcut un pas înapoi, iar doctorul i-a făcut semn să-l lase să continue.

– Ne-a zis că nu mai are bani… că totul e din vina mamei… și că noi nu mai merităm nimic. Mama a vrut să-l oprească, dar… a alunecat.

Băiețelul și-a mușcat buza până i-a dat sângele. Lacrimile i se scurgeau pe obrajii murdari.

– Am crezut că o să moară, a spus, abia șoptit. Am luat-o pe Amalia și am fugit.

Olivia și doctorul Ionescu s-au privit fără cuvinte. Într-o clipă, medicul a chemat asistenții sociali și poliția, în timp ce Olivia i-a adus băiețelului o pătură și o cană cu ceai cald.

– Ai făcut un lucru foarte curajos, Teodor, i-a spus ea. Ai salvat-o pe sora ta.

El a clătinat ușor din cap.

– Nu sunt curajos… mi-a fost frică… dar n-am vrut să plâng, ca să nu o sperii pe ea.

Cuvintele lui au străpuns liniștea din salon. Fetița, adormită în brațele lui, a oftat ușor.

După ce l-au examinat, medicii au descoperit coaste învinețite și vânătăi vechi. Totuși, băiatul nu s-a plâns nicio clipă. Tot ce întreba era dacă sora lui are lapte și dacă poate dormi lângă ea.

Până dimineață, sala de urgență s-a umplut de o liniște ciudată, de parcă toată lumea simțea că asista la ceva mult mai mare decât un simplu caz medical.

Când polițistul a venit să vorbească cu el, Teodor s-a ridicat în capul oaselor.

– O să-l băgați pe tata la pușcărie?

Omul a tăcut o clipă, apoi a spus:

– O să ne asigurăm că voi doi sunteți în siguranță. Asta e tot ce trebuie să știi acum.

Pentru prima dată, băiatul a dat din cap fără să mai plângă. Apoi a întins mâna și i-a arătat polițistului o brățară mică, din ață colorată.

– Mi-a făcut-o mama, înainte… a spus. A zis că dacă o port, o să fim mereu împreună.

Olivia a simțit cum i se strânge inima. A îngenuncheat lângă el și i-a prins mâna.

– O să aveți parte de o viață frumoasă, Teodor. O să vezi.

Câteva zile mai târziu, băiețelul și surioara lui au fost duși într-un centru de protecție. De acolo, o familie din București, care nu putea avea copii, i-a văzut într-o poză și a simțit imediat că trebuie să-i cunoască.

Când femeia a intrat pentru prima dată în camera lor, Teodor s-a ridicat repede, pregătit să o apere pe Amalia.

Dar femeia s-a aplecat, l-a privit în ochi și i-a spus:

– Nu vreau să iau pe nimeni. Vreau doar să vă duc acasă.

Băiatul a rămas nemișcat câteva secunde, apoi a privit spre sora lui, care zâmbea pentru prima oară de când plecaseră.

Au plecat împreună, iar când au ajuns la noua casă, Teodor s-a oprit în prag.

– Aici nu o să mai fie frig, a întrebat el, încet.

– Nu, dragul meu. Aici o să fie mereu cald, i-a răspuns femeia.

Și, pentru prima dată după multe nopți lungi, Teodor a adormit liniștit, cu surioara lui în brațe, știind că nu vor mai trebui niciodată să fugă de acasă.