Amanta însărcinată a venit în biroul meu cu un ultimatum

Sofia s-a ridicat în picioare, dar genunchii i s-au înmuiat. Se sprijini de birou, încercând să rămână lucidă, dar în mintea ei totul era un vuiet.

Andrei, omul care o ținuse de mână în cele mai grele momente, care-i ștersese lacrimile când murise tatăl ei, acum era tatăl copilului altei femei.

— Ieșiți, — a spus ea calm, prea calm. — Vă rog să ieșiți.

Victoria a zâmbit disprețuitor, și pentru o clipă, Sofia a simțit cum înăuntrul ei ceva se rupe. Femeia aceea se întoarse pe tocuri și ieși, lăsând în urmă un miros dulceag de parfum și un gol amar care părea că nu se va mai umple niciodată.

Câteva minute, Sofia a rămas nemișcată. Apoi a luat o bucată din cana spartă și a privit reflexia tremurată din ciob. Era o altă femeie — palidă, obosită, dar cu privirea brusc limpezită. În acel moment, nu mai simțea durere. Doar o liniște ciudată, care îi aducea un fel de claritate.

A deschis laptopul, a trimis prezentarea finală conducerii și a scris un mesaj scurt:
„Nu voi putea participa la ședința de azi. Vă rog să continuați fără mine.”

Apoi și-a luat haina, a coborât din clădire și a pornit pe jos, fără să știe exact unde merge. Vântul rece de toamnă îi lovea obrajii, dar aerul proaspăt o trezea la viață. Pentru prima dată după mult timp, nu mai voia să demonstreze nimănui nimic.

În acea seară, s-a dus acasă, a scos din dulap pozele de la nuntă și le-a pus într-o cutie. Nu le-a ars. Nu le-a rupt. Le-a închis, ca pe un capitol terminat.

A doua zi, a sunat la firmă și a cerut să i se transfere atribuțiile. Șeful a fost surprins, dar n-a insistat. Sofia știa: dacă rămânea acolo, ar fi fost nevoită să-l vadă zilnic pe Andrei, să-i suporte privirea vinovată.

În săptămâna care a urmat, el a încercat să vorbească cu ea. A venit acasă, a sunat de zeci de ori, a lăsat mesaje. Ea nu i-a răspuns niciodată. Într-o seară, a lăsat cheile pe masă, într-un plic, și a scris doar:
„Ai făcut alegerea ta. Acum fă-ți viața cum poți.”

Când Andrei a pierdut contractul de la firmă, Sofia aflase deja. Fusese o reacție în lanț — scandalul, zvonurile, investitorii care și-au retras sprijinul. Iar Victoria, cea care venise cu atâta încredere, a aflat prea târziu că Andrei nu mai avea nici loc de muncă, nici bani, nici promisiuni.

Sofia, însă, își făcuse planurile. Vânduse apartamentul, își cumpărase o mică casă la marginea Brașovului și începuse o nouă viață. Făcea consultanță de acasă, își bea cafeaua în liniște și nu mai depindea de nimeni.

Într-o dimineață, a primit un mesaj necunoscut:
„Îmi pare rău pentru tot. Ea m-a părăsit. Sunt singur.”

Sofia a zâmbit. A privit pe geam spre munții învăluiți în ceață și a scris doar două cuvinte:
„Și eu.”

Apoi a închis telefonul, și-a turnat cafeaua în cana nouă — simplă, albă, fără margini aurii — și a simțit că, în sfârșit, viața începea din nou, curată, liniștită, fără umbre.