Fetița sărmană avea doar 25 de lei să cumpere un tort pentru ziua mamei

Ana a ieșit din cofetărie ținând cutia cu tortul cu ambele mâini, de parcă ar fi dus ceva fragil, viu. Andrei mergea lângă ea, atent, pășind încet pe trotuarul crăpat al cartierului vechi.

— Stai aproape de mine, a spus el blând. Cutia e prețioasă.

Ana a zâmbit larg. Nu mai ținea punguța la piept. O strânsese bine în buzunar, goală acum, dar cu inima plină.

Au mers câteva străzi. Blocuri vechi, cu tencuiala căzută pe alocuri. Un magazin mixt cu o firmă scorojită. Un leagăn ruginit în fața unui bloc. Andrei le vedea pe toate, dar parcă pentru prima dată le simțea.

— Mama ta unde lucrează? a întrebat el.

— La spital. Face ture de noapte. Câteodată vine foarte obosită… și spune că n-are timp de nimic, a spus Ana, cu o maturitate care îl durea.

Au ajuns în fața unui bloc gri. Etajul doi. Ușa de la intrare era veche, cu vopseaua sărită.

Ana s-a oprit.

— De aici merg singură, a zis ea. Mama nu știe de tort. Trebuie să fie surpriză.

Andrei a dat din cap, dar ceva l-a făcut să mai rămână o clipă.

— Ana… mama ta e o femeie norocoasă.

Fetița a ridicat din umeri.

— Eu cred că eu sunt norocoasă. O am pe ea.

A bătut la ușă și a dispărut înăuntru.

Andrei a rămas pe palier. A auzit un strigăt de uimire. Apoi plâns. Apoi râs. O voce de femeie care spunea, printre lacrimi: „Cum ai reușit, puiul mamei?”

Ușa s-a deschis.

O femeie tânără, cu ochii roșii de oboseală și emoție, stătea în prag. Ana o ținea de mână.

— El e domnul care m-a ajutat, a spus fetița simplu.

Ioana s-a uitat la Andrei. L-a privit lung. Și-a dat seama imediat: omul acesta nu venise întâmplător.

— Mulțumesc, a spus ea încet. Nu pentru tort… ci pentru ce ați făcut.

Andrei a simțit un nod în gât.

— Și eu vă mulțumesc, a răspuns el. Azi era o zi grea pentru mine.

Ana a tras de mâneca lui.

— Dacă vreți… puteți să rămâneți la o felie.

Andrei a ezitat. Apoi a intrat.

Au mâncat tort pe o masă mică, acoperită cu mușama. Au aprins o lumânare. Au râs. Au vorbit despre lucruri simple.

Pentru prima dată după ani întregi, Andrei nu s-a mai simțit singur.

Când a plecat, știa un lucru clar: uneori, nu banii te fac bogat. Ci o fetiță cu 25 de lei, un tort de ciocolată și o ușă deschisă exact când ai nevoie.