După ce soacra i-a spus fiului ei să mă lase, el m-a aruncat ca pe o cârpă.
După aproape doi ani de liniște, într-o dimineață ploioasă, cineva a bătut la ușa magazinului meu. Am ridicat privirea de la buchetul de trandafiri pe care-l pregăteam și, pentru o clipă, mi s-a tăiat respirația. Era Dima. Udat până la piele, cu ochii triști și chipul obosit.
— Anca, trebuie să vorbim, a spus el cu voce tremurată.
Am simțit un amestec de furie și milă, dar m-am stăpânit. L-am poftit înăuntru, doar din politețe. Mirosul de flori proaspete umplea aerul, iar ploaia bătea încet în vitrină.
— Ce vrei, Dima? am întrebat, fără să-l privesc.
— Am greșit. Mama… mama s-a îmbolnăvit, iar eu… am pierdut tot. Mi-e rușine, dar n-am venit pentru bani. Am venit să-ți spun că mi-e dor de tine.
Cuvintele lui m-au lovit drept în inimă. În trecut, poate m-ar fi doborât. Dar acum eram alt om. Nu mai eram femeia care cerșea dragoste și aprobare. Eram o femeie care știa cât valorează.
— Dorul tău vine cam târziu, i-am spus calm. Ți-ai ales drumul. Eu mi l-am ales pe al meu.
El a oftat adânc și a lăsat privirea în jos.
— N-am crezut niciodată că vei reuși fără mine, a murmurat.
Atunci am zâmbit.
— Nici eu. Dar uite că am făcut-o.
Dima a plecat fără să mai spună nimic. L-am privit cum dispare printre picături, iar în mine s-a făcut liniște. În sfârșit, nu mai simțeam furie, ci doar eliberare.
Seara, după ce am închis magazinul, am trecut pe lângă o familie care râdea în fața unei cofetării. O fetiță ținea un balon roz în mână și își săruta mama pe obraz. Mi-au dat lacrimile, dar de bucurie. Nu pentru ce pierdusem, ci pentru ce devenisem.
În viață, nu contează cine te părăsește, ci ce faci după aceea. Poți să te prăbușești sau poți să înflorești. Eu am ales să înfloresc.
Astăzi, am trei magazine de flori, zeci de clienți fideli și o inimă împăcată. Când mă uit în oglindă, văd o femeie puternică, care nu s-a lăsat doborâtă de vorbe, de oameni sau de soartă.
Și știi ce-i mai frumos? Într-o zi, o doamnă în vârstă a intrat la mine și mi-a spus:
— Fetiță, florile tale aduc lumină în viața oamenilor.
Am zâmbit și i-am oferit un trandafir alb. Nu știa că acel compliment valorează mai mult decât toți banii din lume.
Pentru că, uneori, cea mai mare răzbunare e fericirea ta.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.