Tânăra menajeră de culoare a fost acuzată pe nedrept că a furat bani și dată afară din vila milionarului

În acea seară, Grațiela stătea la masa mică din bucătăria apartamentului ei modest, cu fața în palme. Pe aragaz fierbea un ibric cu ceai de tei, dar aburul dulceag nu reușea să-i aline sufletul. Lenuța, cu ghiozdanul deschis, o privea îngrijorată.

— Mamă, de ce plângi? Te-au supărat iar la serviciu?

Grațiela a încercat să zâmbească, dar lacrimile i-au înmuiat vocea.
— Nu-i nimic, draga mea… doar o zi grea.

Nu putea să-i spună adevărul. Cum să-i spună că fusese acuzată că a furat? Că tot ce muncise se dusese pe apa sâmbetei?

Câteva zile mai târziu, telefonul ei a sunat. Era Ion, omul care se ocupa de întreținerea sistemelor de securitate ale vilei Moroșanu. Îl ajutase de multe ori, aducându-i cafea și vorbindu-i frumos, fără să-i ceară nimic în schimb.

— Grațiela, trebuie să vezi ceva. E important. Poți veni până la biroul meu?

Cu inima strânsă, femeia a ajuns în cartierul scump unde nici nu-și mai imagina că va călca vreodată. Ion a închis ușa biroului și i-a arătat un clip de pe calculator.

Pe ecran se vedea clar cum, în dimineața aceea, Evelina Moroșanu intra în biroul ei, scotea un plic cu bani și îl punea în geantă. Apoi, câteva ore mai târziu, făcea o scenă, acuzând-o pe Grațiela că a furat.

Femeia și-a dus mâna la gură.
— Doamne sfinte… deci a vrut doar să scape de mine!

Ion a încuviințat.
— Cred că te-a folosit ca să-și acopere propria greșeală. Dar acum ai dovada.

Grațiela a plecat acasă cu stick-ul în buzunar, tremurând. Nu știa dacă să meargă la poliție sau să lase totul baltă. Dar când a văzut chipul fetei sale, hotărârea i s-a luminat în privire.

A doua zi dimineață, s-a îmbrăcat în cămașa ei albă, cea pe care o purta doar la biserică, și a mers direct la vila Moroșanu. Portarul s-a uitat ciudat la ea, dar n-a zis nimic.

Evelina era în grădină, cu o cană de cafea în mână, când Grațiela s-a apropiat calm.
— Doamnă, v-am adus ceva. Poate ar trebui să vedeți.

A scos telefonul, a apăsat play, și imaginea a început să ruleze.

Privirea Evelinei s-a schimbat imediat. Fața i s-a albit, apoi a devenit roșie. Când clipul s-a terminat, cana i-a căzut din mână.
— Cum… cum ai obținut asta?

Grațiela și-a ridicat bărbia, cu vocea sigură, pentru prima dată după multe zile.
— Adevărul iese mereu la iveală, doamnă. Chiar și când oamenii puternici încearcă să-l ascundă.

Radu Moroșanu, atras de zgomot, a ieșit din casă. Când a văzut înregistrarea, a înlemnit.
— Evelina… ești tu?

Ea n-a mai spus nimic. Doar lacrimile i-au curs pe obraji.

În următoarele ore, Radu i-a cerut Grațielei iertare și i-a oferit o compensație pentru tot ce suferise. Dar femeia a refuzat.
— Nu vreau banii dumneavoastră. Vreau doar să știți că nu toți cei săraci sunt hoți.

Apoi s-a întors acasă, unde Lenuța o aștepta cu brațele deschise. În ochii fetei, mama ei era mai puternică decât oricând.

Câteva săptămâni mai târziu, Ion i-a găsit un alt loc de muncă, la o familie care o respecta cu adevărat. Când a primit primul salariu, Grațiela a pus deoparte primii o sută de lei într-o cutie mică, scriind pe ea: „Visul Lenuței”.

Pentru că, deși fusese umilită, pierduse și plânsese, nu și-a pierdut niciodată credința că binele învinge.
Și, uneori, chiar și o simplă cameră ascunsă poate schimba viața unui om cinstit.