„MAMA MEA MOARE, AJUTAȚI-MĂ!”

Dan se apropie încet. Sub prelate, pe o pătură subțire, zăcea o femeie tânără, cu fața arsă de febră și buzele vineții. Respira sacadat, ca și cum fiecare gură de aer era o luptă. Ochii îi erau întredeschiși, dar nu păreau să vadă nimic.

— Mamă… am adus pe cineva… — șopti Matei, cu vocea tremurândă.

Dan se lăsă în genunchi lângă ea. Îi atinse fruntea. Era fierbinte, de parcă ardea. Nu era medic, dar știa destul cât să înțeleagă că situația era gravă.

Scoase telefonul și sună la ambulanță. Vocea de la capătul firului îi ceru detalii. Le dădu clar, apăsat, fără ezitare. Pentru prima dată în viață, nu negocia nimic. Nu calcula. Doar cerea ajutor.

Până să vină salvarea, își scoase sacoul scump și îl puse peste femeie. Matei îl privea cu ochi mari, neîncrezători.

— O să fie bine? — întrebă copilul.

Dan nu minți.

— Facem tot ce se poate.

Ambulanța veni cu sirena pornită. Paramedicii o ridicară pe targă, o legară la aparate, îi puseră oxigen. Matei se agăță de mâna mamei, plângând în hohote.

— Vin și eu cu voi — spuse Dan simplu.

La spital, orele trecură greu. Matei adormi cu capul pe genunchii lui Dan, strângând mașinuța albastră. Dan stătea nemișcat, cu gândurile în noduri. Se gândea la mama lui. La ultima conversație. La toate momentele când alesese munca în locul oamenilor.

Doctorul ieși în cele din urmă.

— A ajuns la timp. Pneumonie severă. Încă puțin și era prea târziu.

Dan simți cum i se înmoaie picioarele.

Femeia supraviețui. Se numea Ana. Rămaseră fără casă după ce soțul murise într-un accident de muncă. Datorii, chirii neplătite, promisiuni goale.

Dan nu le dădu bani și atât. Le găsi o garsonieră modestă. Plăti chiria pe un an. O ajută pe Ana să se angajeze la unul dintre restaurantele lui. Îl înscrise pe Matei la grădiniță.

Dar cel mai important lucru nu a fost ce le-a oferit lor.

Ci ce a primit el.

În fiecare seară, când Matei îi spunea „noapte bună, nene Dan”, ceva din pieptul lui se vindeca. Încet. Adevărat.

Pentru prima dată, Dan Popescu dormea fără apăsare. Pentru prima dată, succesul avea gust. Gust de viață adevărată.